Ce faci când lumea din jur ți se destramă?

Ți s-a-ntâmplat vreodată să simți că totul în jurul tău se năruie într-o clipită, exact într-o etapă a vieții când ai impresia că totul în jur este roz, că tu plutești pe un norișor de fericire, că ai persoanele importante în preajma ta și nu-ți lipsește nimic? Dacă totul e atât de frumos și bine închegat, cum de ți s-a surpat pământul de sub picioare? Oare să fie bucla ta “magie”, construită cu trudă și migală a fost fabricată cu “defect” din start? Oare vraja cu care ai conceput bula ta de protecție a fost  greșit scrisă sau poate chiar tu ai încurcat ingredientele? Oare…?

Și lista cu “oare” poate continua la nesfârșit atâta timp cât vei căuta un țap ispășitor în exterior.

Nimic nu a greșit nicio formulă magică, nimeni nu ți-a pus bețe în roate. Tot ce trăiești acum e rodul experimentelor făcute de tine anterior. Tu singur/-ă ai măturat gunoiul sub covor și te-ai uitat oarecum fermecat la dâmbul care creștea ușor-ușor cu fiecare fir de praf ce se atașa ostentativ la cele existente deja sub covor.

Acum că te-ai împiedicat de covor și ai căzut ești extrem de furios/-oasă pe covor că ți-a stat în cale chiar azi, ca să vezi?!

Cum de chiar azi, după zile/luni/ani de eschivă te-ai împiedicat de propriul gunoi emoțional?

Sunt convinsă că Universul ți-a mai trimis semnale, să îți atragă atenția, să te susțină pe drumul vieții dar tu ai fost prea preocupat/-ă de bula ta și este în regulă că a fost așa.

Tocmai azi, Universul a considerat că ești întru totul pregătit să mai vindeci o bucată din ființa ta și ți-a “dărâmat” zidul de protecție ce te proteja de durerea și suferința lăuntrică pentru că ȘTIE și are încredere în tine că ai forța necesară să te întorci la durerea primară. Atunci când te-ai simțit manipulat/-ă de părinții tăi, când ai fost mingea lor de ping-pong în jocul lor de adulți răniți care nu știau cum să se comporte  și te foloseau ca pe o monedă de schimb sau motiv de șantaj, când în inconștiența lor ți se destăinuiau ție sau din contra, îl denigrau pe celălalt părinte în fața ta, fără să își dea seama câtă presiune puneau pe tine, copil nevinovat,  neștiutor și neputincios în fața lor. Nu realizau că te răneau ireversibil pentru că doar durerea lor prima,  doar lor li se cuvenea dreptul de a judeca și acuza și de a stabili “pedepse” pentru partener și li se părea normal că tu, copil, să te supui fără drept de replică pentru că “ce știi tu, ești prea mic să înțelegi”/ “din cauza ta stau cu el/ea ca să nu crești fără tată/mamă”/ “pentru tine am suferit ca să îți fie ție bine”etc.

Chiar așa? Ce știai tu? Nu ai știu dar ai învățat să îți mutilezi emoțiile, să ți le blochezi pentru a nu mai simți acea durere mistuitoare în inimă pentru că nu vroiai să îți superi niciunul dintre părinți sau din contra, din solidaritate, pe principiul rezonanței, luai partea unuia dintre părinți și încercai să îl salvezi din ghearele “balaurului” și erai atent doar la nevoile lui. Cine să te fi învățat pe tine că este în regulă tot ceea ce simți, că este în regulă să îți arăți emoțiile și să spui ce nevoi ai?

Astea le-ai învățat pe parcurs, când, pe drumul vieții ai mai apucat să vindeci din rănile tale, când ai învățat să îți oblojești rănile și să mergi mai departe.

Acum va fi la fel. Dă-ți voie să simți toată furia, toată durerea, toată frustrarea ce iese la iveală. Doar simte! Lasă să iasă! Este în regulă!

Respiră! Inspiră și expiră și fii atent cu aerul intră prin nări și iese printre buze. Bravo! Continuă să respiri și observă cum corpul tău începe să se detensioneze! Așa! Te simți din ce în ce mai relaxat/-ă! Super! Ai reușit!

Dă-ți voie să stai cu tine așa cât timp ai nevoie! Uită-te în oglindă, privește-te în ochi până zărești acel licăr de bucurie de mic copil! Te poți îmbrățișa dacă simți nevoia! Ai putea încerca să îți și zâmbești, să vezi dacă cel/cea din oglindă îți zâmbește înapoi! Bravo! Acum ești în contact cu tine, cu nevoile tale, cu sentimentele tale, ești TU cu TINE!

Când ești pregătită poți lua “mătura și fărașul” pentru a “scoate gunoiul de sub preș” și mulțumește-i persoanei care ți-a provocat “spargerea bulei” pentru șansa de a mai vindeca o bucată de suflet!

Nu uita: TU ești cea mai importantă persoană din viața ta!

Până la o următoare întâlnire, te îmbrățișez cu drag, suflet fain!

Delia