Întotdeauna am fost fascinată de descărcările energetice, de puterea fantastică a unei furtuni, de eliberarea maximă după o ploaie torențială până mi s-a atras atenția că, de fapt, așa sunt eu pe interior și că este normal să rezonez cu aceste energii. ![🙄]()
![😁]()
Normal că am respins în primă fază ideea dar am înțeles-o, am acceptat-o și am integrat-o.
Nu mai neg întunericul din mine, îl accept și îl las să se manifeste și îmi asum aceste stări. Negând întunericul, îmi neg feminitatea și nu pot anula această jumătate din mine.
Este în regulă să stăm uneori în propriul întuneric atâta timp cât nu rămânem ancorat în el și o facem pentru a ne cunoaște proprii “demoni” (durere, negare, respingere, judecată, invidie etc) și să ne împrietenim cu ei, căci noi suntem creatorii lor.
Da, știu, voi fi judecată pentru aceste cuvinte așternute aici dar știu că voi fi judecată de cei cărora le oglindesc propriul întuneric. ![😁]()
![🤪]()
![😈]()
Tu cum te-ai simțit azi? ![🩵]()
Doar eu, Delia